Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

marți, 27 iunie 2017

Anotimpul păpușilor, Editura Singur, 2017


...ca un harbuz copt
port în mine zahărul ploilor
mă pitesc în coşul căruţei
vocea ţiganului îmi vinde fraţii mei verzi
dacă vei da doi bănuţi pentru mine
îţi voi îmbrăca inima
în aroma de harbuz tânăr
şi poate te vei îndrăgosti de mine
măcar toamna
când plesneşte coaja de atâta iubire
 








marți, 17 ianuarie 2017

Literatură pentru copii - Copilul furnică


Copilul Furnică, o poveste printre poveşti de Violeta Savu

Copilul furnică - o carte fabuloasă scrisă de Tincuţa Horonceanu Bernevic
Povestea Copilului Furnică m-a dus la un moment dat cu gândul la povestea „Regina albinelor” (Fraţii Grimm), în care dacă-mi aduc bine aminte, apare la un moment dat, o crăiasă a furnicilor. În plus, acţiunile ambelor poveşti respectă principiul „bine faci, bine găseşti”. Alice din Ţara Minunilor bea dintr-o sticluţă şi se micşorează sau gustă dintr-un cozonac şi dimensiunile ei se măresc. Când se afla în trupul de furnică, băieţelul Alikan dacă tuşeşte devine din ce în ce mai mare, ajungând la dimensiuni impresionabile. Însă întreaga istorie a lui Alikan poate fi citită şi în cheie simbolică, un cititor matur se va lăsa impresionat de dramatismul inclus în conţinut. Întâmplările prin care trece personajul principal pot fi transpunerile din visele avute în stările febrile cât timp a zăcut. Începând cu vizita eroului în cimitir şi înţepăturile furnicilor bătăuşe, totul ar putea fi doar un vis. De aceea consider că ar fi interesantă şi o evaluare a textului din perspectivă suprarealistă. Metamorfoza şi visele zbuciumate m-au dus cu gândul la Kafka. Dar în principal, cartea se adresează copiiilor şi poate fi citită ca un roman de aventuri.

Din punct de vedere al tehnicii literare, Tincuţa Horonceanu Bernevic construieşte foarte bine povestea, existând o interferenţă continuă între planul real şi cel imaginar. Ca modalitate artistică, foloseşte ingenios personificarea şi hiperbola. Un mijloc prin care rezolvă conflictul între bine şi rău este antiteza. Răul este întruchipat de prinţesa Yarinda, regina furnicilor-cameleon. Algun reprezintă binele şi frumosul, având totodată şi un caracter sacru. Intriga poliţistă pigmentată de umorul inteligent şi ironia fină determină desfăşurarea acţiunii într-un ritm alert. Dar registrele sunt schimbate cu măiestrie şi paginile antrenante sunt succedate de fragmente încărcate de lirism. [...]
În esenţă, am sentimentul că povestea „Copilul-furnică” ar fi fost şi pe placul lui G. Călinescu care afirma: „A ieşi din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta este secretul marilor lecturi pentru tineret”. Din punctul meu de vedere, „Copilul-furnică” este o carte fascinantă şi am convingerea că îşi va câştiga mulţi admiratori în rândul cititorilor de toate vârstele.

(fragmente dintr-un comentariu mai amplu, publicat în Revista Ateneu, noiembrie decembrie 2013., p. 6) 
http://violetabluemoon.blogspot.ro/2013/12/copilul-furnica-o-poveste-printre.html 

Copilul furnică în presă

 http://iulianaroca.ro/2016/11/16/gaudeamus-pentru-copii/


Pentru comenzi: editura eLiteratura, tel. 021 260 012; 

 0722 156 408  

sau  info@ epublishers.info

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Torturi de iarnă

Ceva dulce pe masa de sărbători

Tort Trio ciocolate cu ornamente de ciocolată

Torturi Diplomat cu ornamente din marțipan

Rulade Diplomat


Frunze din marțipan

Crăciunițe din marțipan

Fulgi de zăpadă

Ornamente de sezon

Fulgi și flori

miercuri, 21 decembrie 2016

Crăciun cu mama



Dai trei ture de parcare până găsești un loc. După ce-ai parcat, aproape că nu ai cum să mai ieși din mașină, dar te strecori, că așa-i de Crăciun.  În orice magazin ai merge, e plin. Te gândești că se dă ceva de pomană de se înghesuie lumea așa. Cumperi lista kilometrică din mână și mai adaugi câte ceva, că poate trebuie.
După ce ajungi acasă, îți dai seama că n-o să ai timp nici pentru despachetat, darămite pentru preparat minunățiile  pe care tu ți le dorești. Și arunci în debara și prin frigider produsele, cu gândul cel bun, și vor sta acolo cuminți, peste termenul de garanție, nedesfăcute, că așa-i de Crăciun.
Autobuzele nu vin mai repede. Și atunci când vin, ți se rup hainele de pe tine, în aglomerație. Lumea e nerăbdătoare, lumea e grăbită. Unii merg la biserică, la spovedit, dar asta nu-i împiedică să te ghiontească, unii caută brazi, alții oferte, cerșetorii caută un bănuț în plus, bătrânii caută un loc pe scaun, tinerii caută pe google, toată lumea caută ceva. Lumea nu mai vede iarna care cade din ceruri, ci numai vitrinele colorate. Că așa-i de Crăciun.
Mă privesc în oglindă, obrajii sunt tot umflați după cele trei extracții din decembrie. Bruma de putere pe care o mai aveam, să înfrunt Crăciunul, a rămas în cabinetul stomatologic. În fața oglinzii mă văd eterică, mică, plânsă, și mă tem că Moș Crăciun va veni numai cu algocalmin și multă tristețe. Nu am brad, că n-am unde-l pune. Câteva coșulețe cu bomboane, câteva portocale și gingia care zvâcnește. Și larma orașului, și nebunia de pe străzi, și multă gălăgie, și nimeni care să vorbească șoptit.
O hotărâre luată într-o clipă. Mașina iese grăbită din orașul supraîncărcat, ca din miezul unei tornade. În vârful unui deal, albit de zăpadă, ne așteaptă o căsuță primitoare, ca într-o poveste de frații Grimm. Căsuța e curată și are un brăduț care răspândește aromă de cetină. Și mama ne așteaptă cu atâta bucurie, că râde și ne îmbrățișează cu cele mai lungi brațe din lume. În căsuță e liniște apăsătoare. Dacă stai cuminte, vezi la geam nămeții albi, cum împrăștie liniște de jur împrejur și nimeni nu deranjează albul tăcerii.
Simt că am intrat în Împărăția lui Moș Crăciun. Miroase a sarmale, a brad și a acceptare. A copilărie și a regăsire. Nu-mi amintesc ce era în pachetele de sub brad, habar nu am câte cadouri am primit atunci, știu doar că în casa curată și pregătită de sărbătoare, mama m-a primit cu brațele deschise și m-a învăluit în  cea mai binefăcătoare liniște, pe care am considerat-o în taină, cadoul meu de la Moș Crăciun!

luni, 19 decembrie 2016

Marea lor



  Gândurile îmi trec neobosite prin cap. Nu mă pot opri din gândit. Muzica se aude discret în mașină, apoi nu se mai aude deloc. Când s-a oprit? De ce s-a oprit?
A, m-am prins, am ajuns în vamă. El trece prin geamul mașinii actele, către vameșul cu mustață. Eu privesc în gol. Sunt obosită. El se agită lângă mine și îmi spune ceva. Cuvintele trec pe lângă urechea mea. Atunci mă atinge pe mână ca să mă facă atentă. Îl privesc. Realizez că spre mine se uitau toți și îmi vorbeau toți odată. Tare! Numai eu nu auzeam.
Okelar, doamna, va rog! spune vameșul într-o română stâlcită.
Ce vrea? întreb eu nedumerită.
Dă-ți jos ochelarii, îmi spune el repede.
Aaaa, m-am prins eu, să vadă de-s aia din buletin. Desigur, desigur, repet în timp ce-mi dau ochelarii jos.
Ok, spune vameșul, confruntându-mă direct cu poza din act, e bine! Treceț!
Și trecem. Fără probleme.
Drumul e bun. Cu marea în stânga noastră, mai mult bănuită decât văzută, ascultăm vocea gps-ului care ne spune mereu cât de ușor trebuie să virăm. Peste 200 de metri virați ușor la dreapta. Și, ascultători, virăm la dreapta. De fapt nu virăm, eu virez numai în mintea mea, virează cu adevărat numai el, că are volanul în mâini. Și totul e bine. Pentru siguranță, am notițele în poală, cu toate localitățile prin care va fi să trecem. Și deocamdată, totul decurge firesc.
Apoi virați la stânga, și virați la stânga.
Asta ce vrea să însemne? În stânga nu e nimic. Bălării. Verdeață.
Poate că glumește. Sau nu.
Acum virați la stânga!
Virează tu, spune supărat el! În stânga e prăpastie! E marea prăvălită sub o stâncă uriașă.
Acum virați la stânga!
E clar că gps-ul a înnebunit. Vrea să ne omoare. Să ne arunce într-o mare străină și să scape de noi.
Văd cum el întinde mâna și-l reduce la tăcere, printr-o atingere. Rămân notițele de pe genunchii mei și, desigur, intuiția. Care de data asta funcționează. M-am prins, gps-ul suferă de caniculă și nu-l mai duce capul. Ne-a lăsat baltă, să ne descurcăm singuri. Ce atâta tevatură. Columb n-avea gps și s-a descurcat! Noi, de ce nu? Intru eu în postura de gps și mă descurc de minune.
După stânci, intuiesc marea. Zărită, ițită, ba apare, ba dispare. Se simte briza. Se simte aerul sonor. Muzica locului. Hotelurile primitoare se înșiră în trepte către pădure. Clădiri gigant ce adăpostesc vacanțele noastre. Recepționerele sunt fete frumoase, tinere și super instruite să fie amabile. Engleza lor o fi bună, a mea, clar, e lipsă. Mă doare gura, mă dor mâinile.
Senchiu, veri maci, tu bir, ailăviu, (pe asta n-am voie s-o spun), lanci, big, (nu știu la ce folosește), metaxa, (nici pe asta n-am voie s-o spun că nu-i fri), până ajungem la prosoape.
Sunt gratis, trebuie numai să le ceri.
Cum se spune la prosop în engleză? Ce te uiți așa la mine că eu cu Kaktebeazavut, nu știu engleză. Atunci, sclipirea din ochi m-a dat de gol. Adusesem cu mine ghidul de conversație român-englez, cumpărat și nedesfăcut până la destinație.
Capitolul piscină. Caut. Nu-i. Caut încă o dată mai cu atenție. Găsesc alte cuvinte. Prosop lipsește. Uită-te pe telefon, google translate. Așa, tauăr. Tu tauăr, pliz! Alături de un rânjet. Am scăpat. Avem prosoape la șezlong. Beri reci la pahar. Privirile roată în jur.
Citesc de curiozitate în ghidul meu să văd ce am pierdut. Întâi varianta românească.
Din ce se compune micul dejun? Micul dejun se compune din ceai/cafea și pâine cu unt/gem.
Până aici am înțeles. Continui să citesc.
 În familiile înstărite el se compune din: ceai/cafea/lapte și ouă, unt, pâine prăjită, fructe, etc, etc. Urmează o listă lungă de bunătăți la care au dreptul aceste familii înstărite.
Râd cu lacrimi. Îi arăt și lui și râdem împreună. Cei din jur nu înțeleg. Acest ghid de conversație nou-nouț, făcut cu vreo mie de ani în urmă, mi se pare o carte de un umor nebun. Și continuăm să râdem cu gândul la farfuriile de la micul dejun, supraîncărcate în regim de all inclusive, care au făcut saltul de la regimul de familie săracă la cea de familie înstărită.
Zilele au continuat cu cofi pliz, aiscrim pliz, troscău pliz, not anderstend? Scoci, nău ais, (lasă că gheața o bem acasă), tu pune rachiul, bre!
În fine, la marea lor a fost foarte frumos. De la toate dughenele te înștiința câte-o tanti că are-o mamă din România. Motiv suficient să cumperi de la ea.
La plecare gps-ul a cântat ușurel aznemoga, zvagom, stacika. Făcea grevă diliul. De parcă fără el nu ajungeam noi acasă.
Ajungem în Vamă. Cerem o shaorma cu de toate. Ospătarul ne înțelege. Și ne zâmbește. Mâncăm fericiți. Merg la toaleta terasei să-mi spăl mâinile. E un motiv să inspectez curățenia. E foarte curat. Lingi mac, cum se spune. Nicio diferență între acolo și aici. Alergăm până pe plajă. E amiază și soarele e blând cu noi. Pescărușii țipă și ne trezim ținându-ne de mâini și ascultând valurile. Parcă vorbesc. Marea lor era altfel. Marea noastră e altfel. Păi nu-i aceeași mare? De ce o percepem diferit? Nu, nu-i aceeași mare. A lor vorbește cu gău și a noastră cu hai!
Și știi ce cred eu? Că marea noastră e mama tuturor mărilor!


sâmbătă, 7 mai 2016

Proză scurtă. Punct

Cartea Proză scurtă. Punct poate fi comandată aici.
Sau direct la editură, la tel.  021 260 012
                                              0722 156 408
sau la info@ epublishers.info




marți, 22 decembrie 2015

Cum ni se fură copiii

Copilașii familiei Bodnariu  de Mara Cîrciu

Pentru ca răul să învingă nu trebuie neapărat să faci ceva rău, este suficient să stai pasiv și să observi răul pe care-l fac alții, nestingherindu-i…asistăm neputincioși la drama familiei Bodnariu, Marius și Ruth Bodnariu care de aproape o luna trăiesc cu ochii înlăcrimați, așteptându-și copiii să vina acasă. Barnevernet, Protecția Copilului din Norvegia a smuls cu forța copiii familiei Bodnariu: Eliana (9), Naomi (7), Matei (5) și Ioan (2) pe data de 16 noiembrie iar pe data de 17 noiembrie, Ezekiel (3 luni) a fost izolat de Barnevernet și plasat într-o familie adoptivă. După o hotărare care a avut loc pe 27 noiembrie, lui Marius și Ruth li s-a permis să îl vadă pe Ezechiel doar de două ori pe săptămană pentru o perioadă de două ore, sub supraveghere, la o distanță de patru ore de casă. Numai lui Ruth îi va fi permis să îi vadă pe Matei și Ioan doar o dată pe săptămană, pentru o perioadă de două ore, deasemenea sub supraveghere, la aceași distanță. Niciunul dintre ei nu și-au putut vedea încă fetițele. Mai mult, li s-a spus că sunt bine, integrate în noile familii…oare câtă cruzime poate există în unii oamenii să fie atât de indiferenți cu suferința unui părinte? Unde e mai bine pentru un copil decât acasă, lângă mama și tata, despărțind copiii de părinți dar și de frați, Barnevernet-ul urmărește să terorizeze emoțional această familie. 

http://confluente.ro/mara_circiu_1449582442.html